Ca peisajul este foarte frumos pana acolo, plin de curbe, suisuri si coborasuri, si ca avem ceva de vizitat in fiecare comuna prin care am trecut pana la Murighiol. Sau cel putin asa planuiam sa facem la intoarcere.
Am ajuns la Cetatea Halmyris, pe care era cat pe ce sa o ratam. Din cauza semnului aproape inexistent, si am vizitat cateva ziduri, pentru ca banuiesc ca restul inca mai asteapta sa fie descoperite.
Si ne-am intors, plini de elan, spre Tulcea, pe alta ruta, pe la Mahmudia, unde vroiam sa vedem Cetatea Salsovia. Insa cam 2 km de offroad au fost prea multi pentru Codita, si ne-am lasat pagubasi. Urmau alte obiective pe drum si eram optimisti. Insa nu am gasit indicatoare care sa ne indrume catre obiectivele anuntate la fiecare intrare in comuna, iar unul din satenii intrebati, ne-a spus ca e doar o bucata de zid, restul fiind camp si vegetatie.
Cam asta ar fi de zis despre minunata noastra calatorie.
Cu ce am ramas: cu linistea de la ruine, cu zgarieturi pe picioare, si cu imnul vacantei in minte, pentru ca suntem optimisti incurabili, si am venit sa ne distram.
